Experiențe cu eșarfa la gât

Bună tuturor.

Pentru cei care nu mă cunosc, sunt Bloj Mihnea, membru în O.N.C.R. de peste 5 ani, fost explorator, actual voluntar adult. În următoarele rânduri am să vă împărtășesc una dintre experiențele mele ca și cercetaș. De data aceasta am fost plecat din partea ESTIEM (Organizația  Studenților de la Inginerie și Management) la întâlnirea de Consiliu European unde au participat peste 250 de studenți de la peste 79 de universități. Ca de obicei, cand plec la drum, mi-am luat cu mine eșarfa de cercetaș, însă până în Geneva nu am purtat-o, ci doar după ce am aterizat, pe durata escalei, mi-am pus-o la gât. Acolo, pe aeroport am vazut câțiva oameni ce se uitau la eșarfa, cu care nu am intrat în vorbă.

Ziua aceea a trecut, am ajuns în Porto, Portugalia, unde mă așteptam să întâlnesc cercetași, cu toate astea însă, am fost plăcut surprins de faptul că am stat la povesti cu cercetași din toată Europa, 8-10 persoane la număr, nu toți cercetași activi, dar care și-au adus aminte cu bucurie de acele clipe petrecute în atmosfera cercetășească.

Una dintre prsoanele întâlnite, o fată, din Grecia, a avut un moment de confuzie, deoarece, după cum mi-a spus, eșarfa lor națională este foarte asemănătoare cu a noastră și nu știa de unde sunt.

Ca și concluzie a acestei experiențe, un mesaj ce îmi doresc să îl transmit celor mai emotivi dintre voi, este ca dacă aveți ocazia să întâlniți un cercetaș, să nu evitați să îl întrebați ce face, încotro merge? Acesta se va bucura și cu sigurață vă va răspunde.

În final, lansez o provocare tuturor celor ce citesc aceste rânduri, care sună în felul urmator: Povesți o întâlnire sau o întâmplare cu un cercetaș pe care nu îl cunoșteați și l-ați întâlnit într-o călătorie.

Gata oricand!