Temerari la Borsec 

Ne-am intâlnit toți cercetașii entuziasmați în Gara Mare la ora 13:45 pentru a lua trenul ca mai apoi să pornim într-o aventură de neuitat la Borsec. În timpul călătoriei am cântat la chitară cântecele care ne binedispun mereu și, bineînteles, am râs ca întotdeauna. Patrula mea, Dubluwest, a făcut tot posibilul ca cercetașii să se simtă bine în această ieșire, cu alte cuvinte ea a organizat ieșirea cu ajutorul liderilor. Am coborât din tren după câteva ore și am urcat într-un autobuz care ne ducea spre destinația finală.

Ajunși la cabană ne-am repartizat pe camere, apoi am făcut deschiderea campului. Copiilor li s-a spus o legendă; ea vorbea despre un cercetaș care a venit la Borsec și s-a pierdut prin pădure încercând să viziteze peșteri. Când s-a lăsat întunericul el nu a avut echipamentul necesar pentru a supraviețui o noapte iarna în pădure, dar după puțin timp s-a auzit un urlet; un urlet de lup; era o haită de lupi prin apropiere, iar omul nostru era speriat. Pe când credea el că i s-a terminat viața, haita l-a acceptat; un miracol mai mare ca acesta nu a mai vazut cercetașul nostru. Reprezentantul haitei a fost Ash, care era cel mai de temut lup, el era cel care dădea pedepsele pentru cei care încălcau regulile. Scopul ieșirii era ca noi să câștigăm respectul lupilor, să ne integrăm în haită și să-l facem mândru pe cercetașul care a dat dovada de curaj, loialitate și respect în fața lupilor. Campul a început cu un joc al cărui scop a fost cel de a găsi traducerea pergamentului, pe care trebuia să-l găseasca în curtea cabanei tinându-se de mâini, cu ajutorul unor bilețele ascunse prin cabană, iar acest joc era pe parcursul întregii ieșiri.

Prima seară a decurs excelent; am făcut multe jocuri(vârcolacii, Twister, cel cu covorul), apoi am dat stingerea la ora 23. După puțin timp le-am urat noapte bună cercetașilor, dar în stilul lui Ash. Membrii patrulei mele, pentru prima dată, au reușit să doarmă în aceeași cameră, fiindcă noi eram organizatorii. În acea seară timp de 3 ore au fost glumele cu Ash de care nu ne-am săturat până dimineața la micul dejun.

În dimineața următoare membrii patrulei mele și-au repartizat niște sarcini: doi au mers după pâine, iar ceilalți au rămas la cabană pentru a se ocupa de micul dejun. La ora 11 am pornit în drumeție; am vizitat câteva peșteri, am văzut panorame superbe, am băut apa din izvoarele renumite din Borsec, iar în timpul acestei drumeții n-au lipsit enigmele și nici jocurile. Rezolvând enigme, timpul a trecut repede și pe parcurs ne-am jucat jocuri: acela cu vulpea și capture the flag, care s-a desfășurat în pădure.

Am ajuns la cabană unii obosiți, iar alți plini de energie. Seara a fost ocupată de ateliere: Andra și Sophia l-au făcut pe cel de cultură generală, Mara pe cel de noduri, iar Lumi și Crina s-au ocupat de ierbar. În tot acest timp eu cu Vlad și liderii am făcut guiașul, iar pe când era gata ne-am jucat sabiuța, Oana fiind mereu câștigătoarea. După guiaș s-a făcut pâinea cercetășească urmată de un eveniment așteptat de 3 lupișori; ei și-au primit eșarfele pe un deal în timpul ploii, apoi toți cercetașii și-au primit însemnul de merit cu promisiunea.

A doua zi ne-am împachetat lucrurile și cu părere de rău am plecat acasă, iar la sfârșit cercetașilor le-a fost transmis că haita de lupi, cea față de care trebuia să ne arătăm respectul, ne-a supravegheat tot acest timp și că ne-am îndeplinit sarcina de a fi cercetași loiali, curajoși și respectuoși.

Pe drumul de întoarcere acasă am chitărit, am mâncat multe dulciuri cu frișcă, iar pâine cu Nutella revenea echipei care caștigase jocul stabilit la începutul campului și ne-am uitat la pozele făcute de câțiva temerari pe tot parcursul ieșirii. Când am ajuns pe peron în orașul de unde a început totul ne-am despărțit cu un strigăt cercetășesc.

Mai multe poze AICI.

scris de Iulia Berariu (temerar în cadrul unității Pegasus)